La ora 22:00 pe 27 iunie 1980, Jose Artiga a primit vestea că trupele de moarte din El Salvador îl vânează. La acea vreme, în vârstă de 23 de ani, Artiga era student la inginerie și activ în protestele politice, fapt pentru care devenise ținta regimului. „Ei îi găsiseră deja pe ceilalți patru și îi tăiaseră în bucăți”, își amintește el, referindu-se la camarazii săi.
Decizând să fugă, Artiga a părăsit totul în urmă, ajungând în Guatemala a doua zi, dar acolo a întâmpinat și el persecuții. Căutând un loc în care să se simtă în siguranță, a continuat spre Mexic și, în cele din urmă, a ajuns în Statele Unite, stabilindu-se în California în 1982. Aici, a descoperit unul dintre primele orașe sanctuar din lume.
Originea orașelor sanctuar
În 1971, Berkeley, California, s-a declarat un „oraș refugiu” pentru obiectorii de conștiință în timpul Războiului din Vietnam. În anii ’80, în urma mobilizării bisericilor locale, orașul a extins acest statut pentru a sprijini refugiații din America Centrală, cum ar fi Artiga, care fugeau de violență.
Administrația Reagan a refuzat să recunoască refugiații salvadoreni, considerându-i imigranți ilegali. Totuși, rezoluția din Berkeley a stabilit că nimeni nu ar trebui să ajute la arestarea acestor refugiați sau să le refuze accesul la servicii publice.
- Berkeley a fost un pionier al mișcării orașelor sanctuar.
- Alte orașe, precum San Francisco și Santa Fe, au urmat exemplul.
- Peste 100 de jurisdicții au adoptat politici similare.
„A fost nașterea mișcării orașelor sanctuar”, afirmă Benjamin Gonzalez O’Brien. Această mișcare a oferit nu doar un adăpost, ci și o voce pentru cei care fugeau de opresiune, demonstrând o solidaritate umană esențială într-o lume adesea marcată de nedreptate.
Sursă imagine reprezentativă: Guerrero De la Luz pe Pexels
Sursa originală de inspirație a articolului: Vezi aici
